Neurologia Pediatrica este specialitatea medicala care se ocupa cu diagnosticarea, tratarea si prevenirea afectiunilor sistemului nervos (central si periferic) la sugari, copii si adolescenti.

Nu putini dintre pacientii pediatrici care consulta un medic au o problema neurologica, fie izolata, fie asociata unei alte boli si, in majoritatea cazurilor, are un impact semnificativ asupra vietilor pacientului si familiei acestuia.

Un consult neurologic este primul pas catre un diagnostic corect, un tratament adecvat, scopul final fiind imbunatatirea calitatii vietii pacientului, necesitand adesea o echipa multidisciplinara si o ingrijire integrata, alaturi de medicul pediatru, cardiolog, oftalmolog, endocrinolog, ortoped, dermatolog, genetician, neurochirurg, precum si kinetoterapeut, logoped, psiholog, psihoterapeut.

Printre patologiile care sunt diagnosticate, monitorizate si tratate de medicul neurolog pediatru se numara:
– Ticuri
– Cefalee
– Epilepsii
– Convulsii febrile
– Tumori cerebrale
– Paralizii cerebrale
– Tulburari de somn
– Tulburari de miscare
– Boli neurodegenerative
– Malformatii cerebrale si spinale
– Tulburari de dezvoltare neuropsihomotorie
– Sindroame genetice (Williams, Cornelia de Lange, Down, Rett, Angelman etc.)
– Boli neuro-musculare (amiotrofie spinala, neuropatii periferice, miopatii, miastenia gravis etc.)
– Sindroame neurocutanate (neurofibromatoza, scleroza tuberoasa, sindrom Sturge-Weber, Incontinentia pigmenti etc.)
– Manifestari paroxistice non-epileptice (torticolis paroxistic benign, vertij paroxistic benign, spasmul hohotului de plans, sincopa etc.).

Semne si simptome care indica necesitatea unui consult neurologic:
– Tremor
– Durere de cap
– Vedere incetosata
– Miscari anormale
– Modificari ale comportamentului
– Tulburari de memorie, de limbaj
– Episoade de pierdere a constientei
– Probleme de echilibru sau coordonare
– Scaderea fortei la nivelul mainilor sau picioarelor
– Amorteli sau furnicaturi la nivelul mainilor sau picioarelor.

De asemenea, este necesar un consult neurologic in cazul copiilor nascuti prematur, acestia avand un risc mai mare de a avea intarziere in dezvoltarea neuromotorie, fiind si mai mare daca au avut greutate mica la nastere sau suferinta ante-, peri- sau postnatala. Astfel, se recomanda monitorizare periodica a dezvoltarii, initial la fiecare 3 luni in primul an de viata, urmand ca apoi evaluarea sa se faca la interval de 6luni.

In ce consta un consult neurologic?
O evaluare neurologica completa consta in obtinerea unui istoric medical cat mai amanuntit, cunoasterea etapelor normale ale dezvoltarii motorii si cognitive a copilului, examenul neurologic adaptat varstei copilului.

Consultul neurologic este fundamental pentru alegerea investigatiilor complementare, precum analize de sange, teste genetice, electroencefalograma (EEG), imagistica cerebrala sau spinala, in functie de suspiciunea diagnostica.

Etapele evaluarii neurologice difera in functie de varsta pacientului, fiind mai putin conventionala in cazul sugarului si copilului mic fata de evaluarea copiilor mari si adolescentilor.

1. Obtinerea unui istoric medical complet
Astfel parintilor/ tutorilor/ pacientului (in cazul in care varsta permite) li se vor pune intrebari legate de motivul evaluarii, istoricul afectiunii, antecedente legate de sarcina si nastere, antecedente familiale, informatii legate de dezvoltarea psihomotorie a pacientului, conditii de viata, tratamente urmate, vaccinari, alergii, investigatii efectuate si rezultatele lor, informatii legate de scolarizare si rezultatele scolare, lateralitate (la copilul >3 ani).

2. Examinarea neurologica a pacientului in functie de varsta acestuia
In cazul copiilor mari si adolescentilor, examinarea neurologica consta in evaluarea:

• statusului mental: modul in care pacientul interactioneaza cu mediul inconjurator, cu parintii, daca inteleg cerintele formulate de medic.
• motricitatii, fortei si echilibrului: copilul va fi rugat sa mearga, sa topaie, sa mearga pe varfuri si pe calcaie, sa stranga mainile medicului, sa isi mentina echilibrul cu ochii inchisi, sa scrie, sa isi atinga nascul cu varfului degetului etc.
• sensibilitatii: va fi testata capacitatea copilului de a identifica diverse senzatii (cald/rece, ascutit/bont) prin atingerea pielii.
• nervilor cranieni: exista 12 perechi de nervi cranieni (olfactiv, optic, oculomotor comun, trohlear, trigemen, abducens, facial, vestibulo-cohlear, glosofaringian, vag, accesor si hipoglos) a caror functie va fi examinara individual prin tehnici specifice.
• reflexelor: se testeaza prin lovirea usoara cu ciocanelul de reflexe a unor anumite zone de la nivelul mainilor si picioarelor.
• evaluarea nivelului cognitiv: se obtine in urma interviului.

Se face si un examen clinic general pentru a observa existenta sau nu a particularitatilor constitutionale, a suflurilor (cardiace, craniene, carotidiene), evaluarea parametrilor cresterii si a functiilor bazale (tensiune arteriala, puls, frecventa respiratorie, temperatura).

In cazul sugarilor si copiilor mici, se urmeaza aceleasi etape, iar examinarea este ca o joaca, fara graba, apropiindu-ne lent, treptat de copil, lasandu-i timp pentru a se adapta la un mediu nou.

Sunt evaluare toate domeniile dezvoltarii printr-o secventa de manevre, in diferite pozitii (pe spate, pe burta, suspendat ventral si vertical, tractiunea din pozitia pe spate in sezut). La sugari sunt testate cu blandete si unele dintre reflexele arhaice ( reflexul Moro, reflexul de apucare palmara si plantara, reflexul tonic asimetric al cefei).

Elementele mai putin placute ale examinarii, precum evaluarea reflexelor si masurarea perimetrului cranian, vor fi lasate pentru sfarsit.

In urma acestei etape, in cazul in care exista o anomalie neurologica, medicul va putea stabili un diagnostic neurologic clinic, topografic si va avea o suspiciune etiologica.

3. Stabilirea unui plan de investigatii
Printre investigatiile necesare se pot numara: analize de sange/urina, teste neurofiziologice (electroencefalograma, electromiografie ), consulturi interdisciplinare, teste genetice, imagistica cerebrala (ecografie transfontanelara, CT, IRM, PET/CT), biopsie musculara etc.

4. Stabilirea pe baza datelor anamnestice, a examenului clinic si a investigatiior efectuate, a unui diagnostic

5. Elaborarea unui plan de tratament individualizat, in functie de afectiunea depistata

6. Intrebari din partea parintilor / tutorilor / pacientului.

 

Citeste si despre Examenul neurologic .