Encefalitele autoimune reprezinta un grup heterogen de boli caracterizate prin inflamatia parenchimului cerebral asociata cu disfunctii neurologice precum alterarea starii de constienta, crize, modificari ale personalitatii, paralizii de nervi cranieni, tulburari de vorbire, deficite motorii si senzitive.

Sunt rezultatul inflamatiei directe a tesutului cerebral si sunt determinate de cauze imunologice.

 

Dintre encefalitele autoimune cele mai frecvent intalnite, amintim:

  • Encefalita cu Anticorpi anti-NMDAR,
  • Encefalita cu Anticorpi antiLGI1 (atribuita anterior Ac anticanale de K voltaj-dependente),
  • Encefalita cu Anticorpi antiCaspr2 (atribuita anterior Ac anticanale de K voltaj-dependente),
  • Encefalita cu Anticorpi antiGABA R, etc.

 

Din punct de vedere clinic, evolutia naturala a encefalitei autoimune cu Ac antiNMDAR se imparte in 5 faze distincte:

  • Faza prodomala: simptome nespecifice, similare unei infectii virale: cefalee, febra, greata, varsaturi, anorexie, iritabilitate, fatigabilitate, insomnie. Preced manifestarile neuropsihiatrice cu 1-2 saptamani si sunt astfel gresit diagnosticate ca infectii de cai aeriene superioare sau gripa.
  • Faza de psihoza: apatie, anxietate, iritabilitate, depresie, retragere sociala, frica, deficite cognitive, pacientii prezentand status mental fluctuant, concentrare deficitara, afazie, apraxie, amnezie antero si retrograde, alterare a ciclului somn-veghe.. Aceasta etapa se poate prezenta si sub forma de psihoza acuta cu halucinatii importante (vizuale si auditive), iluzii, ideatie compulsiva. Adesea, crizele epileptic pot face parte din tabloul clinic
  • Faza de aresponsivitate: mutism si reducere marcata a acitivatii motorii, posturi distonice atetozice.
  • Faza hiperkinetica: distronie, diskinezii ( in special oro-linguale), miscari coreoatetozice. Tulburarile de miscare sunt adesea debilitante si greu de controlat.
  • Faza de recuperare: pacientii necesita terapei suportiva multidisciplinara pentru a ajunge in aceasta etapa, necesitand de obicei 3-4 luni de spitalizare.

 

Diagnosticul de encefalita autoimuna se pune in special de catre medicul neurolog pediatru, pe baza tabloului clinic si al analizelor paraclinice extinse (imagistica, punctie lombara, analize de sange, electroenccefalograma, etc). O data confirmat diagnosticul, se initiaza tratamentul de specialitate, individualizat si adaptat fiecarei persoane.

 

Citeste si Traumatismele cranio-cerebrale la copii .