De cele mai multe ori, copii sunt adusi de catre parinti in cabinetul medical pentru ca „li s-a strambat gura” sau „nu mai inchid ochiul de tot”, modificare care creaza o stare de anxietate intregii familii.
Deci, ce este paralizia faciala periferica? Cunoscuta si sub numele de paralizie faciala idiopatica Bell, este cea mai frecventa cauza a afectarii nervului facial (nerv care controleaza muschii de la nivelul fetei). Aceasta se caracterizeaza printr-un deficit motor complet sau incomplet, cu debut brusc si evolutie progresiva, fiind de obicei unilaterala.
• Care sunt cauzele aparitiei paraliziei nervului facial?
Conform ultimelor studii, pentru majoritatea situatiilor cauza exacta ramane necunoscuta. De cele mai multe ori, expunerea la frig/umezeala este considerata ca fiind factor declansator pentru paralizia Bell. Exista insa si conditii predispozante pentru aparitia parezei faciale periferice, de care trebuie sa tinem cont: obezitatea, HTA, diabetul zaharat, sarcina, etc.
Alte cauze pot fi: defecte de dezvoltare din timpul embriogenezei, posttraumatic, otite medii recurente, infectia cu V. Herpes Simplex – 1, V. Varicelo-Zosterian, Sdr. Ramsay-Hunt, Boala Lyme, hipertiroidism, HTA, neoplazice, autoimune, iatrogene – chirurgia glandei parotide, chirurgia mastoidei, postadenoidectomie, interventii dentare, etc.
• Care sunt simptomele paraliziei nervului facial?
Paralizia Bell se caracterizeaza prin aparitia brusca a unui deficit motor la nivelul unei jumatati a fetei, copiii putand acuza o senzatie de amorteaza sau de greutate. Partea afectata devine lipsita de expresie, aspect de „fata lasata”, iar copilul are dificultati sau ii este imposibil sa se incrunte, sa inchida complet ochiul, sa zambeasca, etc. In astfel de afectiune, in functie de localizarea leziunii, gustul, salivatia, auzul sau lacrimarea pot fi de asemenea interesate.
In cazurile severe, fanta palpebrala se largeste si pacientul nu mai poate inchide deloc ochiul respectiv, ceea ce are adesea efect iritant asupra conjuctivei si de uscaciune la nivelul corneei.
• Diagnosticul de certitudine se pune numai de catre medicul neurolog specialist, dupa coroborarea datelor anamnestice cu examenul clinic si neurologic atent, eventual analize/investigatii suplimentare recomandate de catre acesta pentru excluderea altor patologii.
• Tratamentul se face in functie de etiologie si severitate (corticoterapie, antivirale, lacrimi artificiale, etc), numai la indicatia si sub supraveghere medicala de specialitate. In majoritatea cazurilor, evolutia este rapid favorabila (cateva saptamani – luni), insa prognosticul depinde de etiologie sau severitatea simptomatologiei.
Astfel, daca observati o astfel de modificare la nivelul fetei copilul dumneavoastra, este recomandat sa va prezentati cat mai repede la medicul neurolog pediatru pentru o evaluare de specialitate si initierea prompta a tratamentului.
Citeste si Cand ne adresam medicului neurolog pediatru?
Bibliografie:
Sursa: www.uptodate.com – Last update 18 decembrie 2019
Comentarii recente