Epilepsiile cuprind un grup larg de tulburari/boli cu etiologii diverse si care pot imbraca prezentari electroclinice diverse cu o variabilitate marcata a prognosticului.
Cum se produc crizele?
Neuronii produc in mod normal semnale electrice si chimice, care actioneaza/transmit din aproape in aproape informatii pentru a produce ganduri, sentimente si actiuni umane.
In timpul unei crize, mai multi neuroni incep sa produca semnale in acelasi timp, mult mai repede decat in mod normal, iar aceasta crestere simultana a activitatii electrice, determina senzatii, emotii si comportamente involuntare. Totodata, efectarea temporara a activitatii neuronilor poate duce la pierderea starii de constienta.
In anul 2017, Liga internationala impotriva epilepsiei (ILAE) a clasificat paleta larga a epilepsiilor definind 3 nivele necesare diagnosticului in funtie de tipul crizei, tipul epilepsiei si sindromul epileptic, subliniind ca etiologia si comorbiditatile trebuiesc luate in considerare la fiecare nivel.
# Tipuri de crize:
- Focale – activitatea electrica incepe de obicei in aceeasi zona/punct din creier de fiecare data cand are loc o criza, dar modificarile se pot extinde si spre alte zone (generalizare secundara).
- Generalizate – de cele mai multe ori nu se poate identifica cu certitudine punctual de plecare, activitatea electrica anormala regasindu-se difuz, in tot creierul.
!!! Unul din zece oameni poate avea cel putin o criza in timpul vietii. Nu toate crizele sunt epileptice.
Sindroamele epileptice se impart in cele cu (1) crize cu debut generalizat, (2) crize cu debut focal, (3) crize cu debut generalizat si focal si (4) encefalopatii de dezvoltare si/sau epileptice sau cu deteriorare neurologica progresiva.
Sindroamele epileptice au fost grupate si in functie de varsta de debut. In consecinta, s-au descris: (1) sindroame cu debut la nou-nascuti si sugari (pana la varsta de 2 ani), (2) sindroame cu debut in copilarie, (3) sindroame care pot debuta la varste variabile (adica atat la copii, cat si la adulti) si (4) epilepsiile generalizate idiopatice.
Tratament:
Interventia terapeutica trebuie personalizata in functie de fiecare pacient si fiecare tip de epilepsie, insa, principala optiune de tratament al epilepsiei ramane terapia medicamentoasa prin intermediul careia se incearca reducerea numarului si a intensitatii crizelor epileptice experimentate de catre pacient.
Exista situatii in care nu este necesar tratamentul
Medicatia antiepileptica administrata in doze corespunzatoare amelioreaza simptomatologia cu imbunatatirea semnificativa a calitatii vietii pe termen lung si minimizarea riscului de a dezvolta complicatii.
Interventia chirurgicala pentru tratarea crizelor de epilepsie este rezervata cazurilor neresponsive la tratamentul medicamentos si se efectueaza in situatiile in care crizele epileptice isi au originea la nivelul unor arii cerebrale bine delimitate, accesibile si care nu sunt implicate in procese complexe si esentiale vietii.
Bibliografie:
- Classification and definition of epilepsy syndromes
- Epilepsy guidelines
- Epilepsies in children young people and adults
- Guidelines ILAE
Programeaza un consult aici.
Comentarii recente