Tulburarile specifice de invatare reprezinta un concept-umbrela care reuneste o varietate de dificultati de achizitionare a cititului, scrisului, calculului si rationamentului matematic.

Originea biologica a tulburarilor specifice de invatare ne arata ca acestea au aparut cel mai probabil in urma interactiunii dintre factorii genetici, congenitali si de mediu care afecteaza abilitatea creierului de a percepe si procesa eficient si cu acuratete informatia verbala si non-verbala.

 

 

Clasificare:

1. Tulburarile de invatare a cititului (denumite si Dislexii) – sunt caracterizate de un deficit important al achizitionarii cititului si care nu are o cauza demonstrabila la nivel senzorial (vizual, auditiv), o tulburare emotionala sau intarziere mentala si nici cauze externe (economice sau culturale)

 

2. Tulburarile de invatare a scrisului (denumite si Disgrafii) – reprezinta tulburari in dobandirea unor abilitati/achizitii scolare; Scrisul acestor copii este format din propozitii scurte, sarace in exprimare, marcate de dezordine si eroare atat in desenarea literelor cat si in ceea ce priveste aspectele gramaticale, sintactice si morfologice. De asemenea apar dificultati de silabisire orala

 

3. Tulburarile de invatare a calculului matematic (denumite si Discalculii) – sunt afectari in dezvoltarea si dobandirea deprinderilor scolare, respectiv a capacitatii de calcul aritmetic, afectare care este suficient de severa ca sa fie observata si sa devina un factor deranjant in activitatea scolara (performanta scolara, marginalizare de catre ceilalti colegi, etc); acesti copii vor avea dificultati in a identifica cifre, a ordona sau a face calcul in minte; nu se poate suspiciona ca drept cauza o intarziere mentala, afectari somatice sau psihice ori dezavantaje economice sau culturale

 

4. Tulburarile mixte de invatare

 

In functie de gravitatea simptomatologiei, dar mai ales de gradul de asociere cu alte tulburari de dezvoltare sau cu ADHD, evolutia acestor tulburari este variabila:

  • in formele simple, cu timpul, mare parte din deficit dispare spontan sau cu minimum de interventie
  • in unele cazuri, dificultatea de a scrie, de a socoti sau de a citi se menţine la niveluri acceptabile, iar copilul ajuns adult, disimuleaza sau suplineste deficitul folosind diferite tehnici (calculator, tehnici audio-video etc.)
  • cazurile cele mai severe, in care deficitul afecteaza si alte functii cu implicatie directa asupra vietii socio-profesionale

 

Tratamentul acestor tulburari este in principiu educational, identificarea precoce a ariilor disfunctionale jucand un rol major in ameliorarea deficitelor.

 

Programeaza un consult pentru specializarea Neurologie Pediatrica (Dr. Cristina BRAN-POPESCU).