Sentimentele desemneaza o conditie afectiva si sunt componente importante ale emotiilor, stand la originea unei cunoasteri imediate sau a unei simple impresii in raport direct cu perceptia starii de moment.

In cazul copiilor, sentimentele puternice sunt traite si procesate intr-o maniera unica, iar acestia implicit vor reactiona diferit in situatii de stress sau frustrare.

Tantrum-urile sunt probleme comportamentale comune in cazul copiilor mici care isi exprima furia si neputinta tarandu-se pe podea, tipand, lovind ce le iese in cale, cateodata isi tin si respiratia. Tantrum-urile sau accesele de furie sunt un fenomene ce apar mai ales la copiii care nu reusesc sa-si exprime in cuvinte frustrarile de orice fel.

Tantrum-urile apar, de obicei, in intervalul de varsta 2-3 ani, atunci cand copiii isi dezvolta simtul (constiinta) de sine. Copilul este acum destul de mare sa inteleaga sensul lui „eu” si „dorintele mele”, insa prea mic pentru a stii cum sa-si satisfaca aceste nevoi. Tantrum-urile sunt rezultatul nivelurilor mari de energie si imposibilitatii de a gasi cuvintele potrivite pentru a indeplini dorinta sau nevoia avuta.

 

Primul pas in abordarea emotiilor este intelegerea si acceptarea acestora. Acest lucru trebuie facut in mod egal, atat de catre copil cat si de catre parinti. Este necesar sa intelegem ca viata de zi cu zi a copiilor nostri nu este constituita numai din bucurii si ca emotiile negative, frustrarea si situatiile traumatizante au si ele rolul lor.

In special la varste fragede, este firesc ca un copil sa se simta neputincios, trist si speriat in anumite situatii, insa rolul nostru este de a-l ajuta sa inteleaga si sa ii fim alaturi pentru a depasi cu bine momentul. O modalitate foarte folositoare este adoptarea unei voci calme dar ferme, NU judecarea ci explicarea situatiei si reflectarea asupra sentimentelor, atunci cand ele apar.

Crizele de afect sunt ca niste valuri care tot cresc, iar uneori copiii nu detin inca instrumentele necesare pentru a gestiona ce se intampla.

Acceptarea acestor episoade nu este insa acelasi lucru cu incurajarea sentimentului. Rezolvarea acestor de problem incepe cu identificarea posibilei cauze – „Ce te face sa te simti asa?”, dupa care urmeaza gasirea unor solutii “oare ce te-ar face sa fii fericit/ cum te putem ajuta?”.

Peste varsta de 4-5 ani, perioada in care se incepe sesizarea relatiei cauza-efect, se recomanda ca atunci cand micutul va intra intr-o situatie previzibil anxiogena sau frustranta, sa discutati dinainte despre posibilele sentimente negative.

Oferirea de recompense pozitive și negative face parte din tehnicile clasice de modelare a comportamentului. Astfel, pentru copiii fara probleme de comportament semnificative, aceste metode par a fi cele mai adecvate in obtinerea unor rezultate rapid.

Dificultatea intervine in cazul copiilor cu afectare severa, cu crize semnificative, impresionante, in care se trantesc pe jos, tipa si chiar se lovesc de obiectele din jur. In acest caz, atitudinea potrivita este de a ramane calm si a va intoarce fata, corpul de la acesta, ignorand comportamentul.

Cheia consta in oferirea de atentie imediat cum micutul are un comportament adecvat. Observati si laudati cu entuziasm toate eforturile de a se linisti, dar fiti foarte specifici si incurajatori cand oferiti laudele.

Asadar, in astfel de situatii, scopul nostru este sa ajutam si sa sprijinim copilul in cum sa isi gestioneze singur trairile. Cum?

  • Invatand sa facem fata propriilor frustrari si furiei (in calitate de parinte)
  • Descoperind factorul trigger
  • Distragem atentia copilului si il redirectionam catre o alta activitate
  • Disciplina, comunicarea regulilor si consecventa in aplicarea acestora
  • Nu trebuie sa pedepsiti sau sa criticati copilul pentru ca are sentimente de furie
  • Mentineti o comunicare libera, deschisa prin care sa ii oferiti incredere copilului si prin care sa ii explicati pe cat posibil sentimentele, dar si efectele actiunilor asupra celorlalti
  • Lauda comportamentul adecvat

 

Citeste si Cand ne adresam medicului neurolog pediatru?